Doamna din autobuz

Numai eu ştiu cât respect am pentru bătrâni şi numai eu ştiu cât de tare mă enervează în autobuz. Nu generalizez, aşa că în cele ce urmează vă voi prezenta un caz, o întâmplare care să vă facă să înțelegeți cât de multe se pot întâmpla într-o călătorie…

varza
Foto: Pinterest

Mergeam frumos cu autobuzul 30(treizeciu – vă povestesc altădată care-i faza) din Mărăşti în Grigorescu după o zi plină la serviciu şi prin mila vreunei divinități am prin un locşor să stau jos. Asta până când… tadam, apare madam. O doamnă de vreo 60 de ani pe care înainte de toate o voi descrie: pălărie mov, palton şi unghii roşii, buze roz şi… gura mare. Habar nu am alte detalii. Îmi pare rău că nu am fotografiat-o. Era de un amuzament ieşit din comun, un adevărat personaj.

Lângă mine o mămică cu un puşti de vreo cinci ani care se amuza nevoie mare ținându-şi echilibrul. Următoarea mişcare a doamnei este un dialog cu copilul, care nu o băga în seamă. Dialogul făcea referire la mine, care nici măcar de voiam nu puteam să mă ridic de pe scaun și suna cam așa:

Doamne, măi copile ce nesimțiți sunt tinerii din ziua de azi, un pic de educație, dom’le, nu au. Lasă mămică că pe tine te crește mama frumos și atunci tu o să lași locul tău în autobuz la persoanele în vârstă și la copiii mici.

În tot acest timp tușea către mine și se apleca să aud eu mai bine că eu îs nesimțita aia care nu putea să se ridice să îi cedeze ei locul, care, pensionară fiind a auzit de la tanti Suzana de la scara doi că în capăt la Grigorescu îi un magazin mare care are varza cu 50 de bani mai puțin decât la IRA. Și s-a gândit ea să se rujeze, îmbrace și să pornească la vânătoare de curechi. Amin.

Se mișca madam mai bine ca mine, era zveltă și țeapănă, că pe cuvânt că de prezenta vreun simptom, care să îi scoată la iveală vreo boală ascunsă a oaselor o lăsam să stea jos.

Acum, scuzați nesimțirea de care dau dovadă și poate da, ea avea dreptul la locul acela și eu sunt o mare nesimțită fără cei șapte ani de acasă.

Ps. Mai aveam două stații și mă dădeam jos, deci oricum bănuiesc că s-a pus pe locul meu.

Anunțuri

3 gânduri despre “Doamna din autobuz

  1. Laura, îți împărtășesc părerea despre bătrâni. Îi respect, asta până în autobuz :)) Mă enervează la culme, mai ales când e autobuzu’ full și ei se ridică cu vreo două stații înainte să coboare și-și fac drum, înghesuindu-se printre oamenii care stau în picioare ca sardinele..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s