Din piele-n suflet

Fă-mi loc să intru, că pașii mei sunt grei, m-apasă. 

lovers

Eu am loc sub pielea ta, nu? Mă tot întreb și zic că da, dar nu prea știu. Te uiți la mine și cu un zâmbet îmi zici că da, un fel de: „Da, iubito! Ești tu și eu și pielea mea…” Și tu ai loc să știi… dacă nu poți intra pe la încheietura mâinii, promit că-mi fac o incizie fix lângă inimă să știm că ajungi direct. Un fel de țintă…

Ne strecurăm încet, nu o să doară… tu pe sub piele și eu prin sânge, dacă vrei. Dacă îți e frică voi cumpăra morfină și-ți dau să bei, ca pe sirop! Dar nu va durea, nu fi prostuț… iubirea doare doar când nu-i reală, pe când la noi e-un basm adevărat…

Îmi tot imaginez o scenă sinistră prin care îmi iese un fel de suflu interior și se lovește de pielea ta și apoi intră în muschi, se-mprăștie în sânge și-ajunge la piept de unde înflorește ceva, un fel de floare, un copac… cu rădăcini adânci. Se prinde încet și ține mult… Am poate prea multă imaginație, dar sentimentul e potrivit, cu măsură.

Ți-ai imaginat? Eu de când am început să scriu, văd două trupuri goale ce se strecoară, ce se micesc și mai apoi se completează. Formează o furtună, se sting cu un curcubeu și curg ca o cascadă. Renaștem unul din altul și fiecare din pielea lui după ce ne-am contopit zburând.

Mi-ai cam intrat sub piele, în sânge… în inimă…

foto: Pinterest

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s