Rece

Dacă nu vii, eu plec! De ce-aș mai sta? De ce-aș mai plânge? De ce-aș mai vrea?cold

Dacă nu poți, eu dispar… de ce să-mi rup inima doar că am gustul amar? Să știi tu că eu de nu aș fii, poate că ai vrea totuși să vii. Dar poți să stai, eu sunt aici. Stană de piatră. Și am în sânge ceva necondiționat: dispreț, dulceață. Nu-mi place să nu fim. Nu-mi place să nu simt. Nu-mi place ce îmi plăcea ieri.

Adevărul e că nu știu ce este, dar începe să se simtă. Poate de asta-mi era teamă. Nu-ți vreau trupul, nu-ți vreau gustul, nu te vreau. Dar mor că nu te pot avea. Cât de confuz să fii, ca într-o lume de umbre să cauți umbra cea mai mare? Acum hai, că te aștept și-un veac! Mi-e teamă că te-am găsit…

Cred că mi-e frig, asta era! Începe să-mi înghețe lumina din ochiul stâng. Și inima? Știe doar ea… Că-i între cuburi cu fum. Alunec pe gheață acum… Alunec pe scrum.

Încălzește-mi inima cu ceva, cu un covor de frunze, un strat de nea…

 foto: pinterest.com

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s