Dragon

Din plămâni îmi iese foc… sau din inimă iubire? dragon

Ești așa… pierdut… Știi, nu? De ce nu ai fi liber și de ce nu ai fi-n zbor? De ce te-ai ține într-un loc când tu poți să faci orice? De ce n-ai face ce ai vrea? Și de ce nu ți-ai asculta inima?

Mă ascund de lanțuri ca de dracu’, dar și de mă legi frumos îmi place. Ca unei orătănii nebune. Să o ții acolo cu apă și mâncare o viață. Eu am nevoie și de iubire și stau. Și totuși îmi prea place să fiu liberă. Să nu am lanțuri. Îți dai seama ce om ar trebui să fii să mă ții legată fără lanțuri? Păi și de mă scapi, dusă sunt! Ca un dragon. Stă cât timp are ce să ardă. Când nu mai arde, nu-i nebun, pleacă pur și simplu! Și n-ai avea ce să îi faci că-i un dragon și tu ești om…

Nimeni nu a reușit să mă țină legată… câteodată cred că nimeni nu a vrut… poate le e frică de dragoni, sau poate nu s-a aprins focul destul de tare. Sau poate n-au avut timp. Mă tot foiesc ce-i drept și cer prea mult. Să fim serioși… apă, mâncare, iubire… E prea mult! Dar pot să renunț la ceva, uite… renunț la apă! Și la mâncare! Atât. Mai mult nu pot…

De-ai fi și tu dragon am scoate flăcări împreună, dar tu ești om și nu-i ușor să îmblânzești o bestie!

foto: pinterest.com

Anunțuri

4 gânduri despre “Dragon

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s