Oglindă

I-am zis să stea nemișcată, voiam să o citesc. Nu a putut, a râs și-a plâns tot timpul cât am stat cu eamirror

Îi tot ziceam nebunei să își desprindă părul și nu voia și mi se părea că l-am desprins chiar eu. Avea păr viu de negură și sânii nu i se vedeau de el. Mi-a plăcut și ea îmi stătea simetric. M-am apropiat să-i văd ochii. Avea un creion negru ce-i intra până în iris și-i sublinia verdele închis. Cenușiu. Din când în când era cenușiu… De la genele prea mari, poate. Nu zâmbea, nu-i plăcea zâmbetul ei, dar râdea, că nu știa că-i tot un fel de zâmbet.

Mă tot uitam în jos să-i văd vreo cicatrice. Și-a dat părul la o parte și avea o gaură mică lângă sânul stâng. Ca un punct. Mi-a arătat cu degetul și nu a mai zâmbit. A închis ochii nu mai vedeam nici eu nimic, doar negru. Când i-a deschis mă uitam la ea prin apă. Nu înțelegeam ce se întâmplă.

Avea mâini mici, mâini mici cu degete lungi, unghii tăiate, albe și simțeam deși nu o țineam de mână că avea pielea aspră. Atât de aspră de se desprindea din trup.

Avea o mulțime de defecte, dar îmi plăcea că știam că o cunosc și avea suflet bun… asta nu puteam vedea, dar mă cunosc prea bine… pentru asta nu am nevoie de oglindă…

foto: pinterest.com

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s