Liniște

Tăcut vin către tine și tu taci, ești prea tăcut.  smoke

Din liniște se nasc monștrii, că liniștea-i tulburătoare. E ca o mamă a nebuniei și nu poți auzi normalul. E fermecător, ca un medicament, e sinistru, ca un cancer.

Metamorfozăm stări în liniște, zbierăm când e tăcerea peste noi. Nu știm să ieșim, că de am știi, ne-am pierde-n zgomot.

Mi-e frică de liniște, dar îmi place să meditez. Mi-e teamă să nu aud nimic și urăsc să te mai aud. Nu mai vorbi cu mine, că m-ai lăsat în liniște. Mi-ai tăcut în față, dintr-o dată și nu mai știu de mine. Sunt în abis. Tu m-ai dus acolo.

M-ai luat de mână și mi-ai zis să am încredere și când am ajuns la capătul drumului ai zis: „Uite asta ți-e liniștea, dar mie îmi e frică să vin!” Și ai plecat și eu nu puteam să te mai strig că era liniște. Tăceam și îmi curgeau mărgele pe față și-ți vedeam pașii silențioși… vedeam cum te îndepărtezi. M-am speriat acolo singură, în liniște, dar m-am uitat în jur și liniștea e casa mea!

E liniște peste tot în capul meu. Tu mi-ai dat liniște.

foto: pinterest.com

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s