Vorbe-n liniște

Tot așteptam să-mi spui…

photo: pinterest
photo: pinterest

Să zici ceva ce-i numai de noi știut, să mă ridici pe vânturi din ninsori în aer până-n munți. Să-mi spui de soare și de stele și să ne-ascundem după lună. Tot voiam să ne auzim doar noi, când tu îmi spui și eu te-ascult. Să-mi spui cum mă iubești și în ce mod și să-mi explici de ce…

Te tot căutam prin vorbe și tu tăceai și nu-mi ziceai nimic. Și eu voiam cu atâta ardoare să-mi zici încât aș fi vândut un litru de sânge din mine pentru o vorbă. Și tu stăteai alb satinat în fața mea cu ochi de-un negru de cenușă și nu-mi spuneai.

Îmi tot ziceam… de mi-ar fi spus ceva…

Până într-o zi când ai venit și nu ai spus nimic și te-ai uitat la mine iar și eu am înțeles că tu-mi ziceai tot în liniște. În cea mai frumoasă liniște pe care am auzit-o de ceva vreme. Și stăteam tăcuți și povesteam și-atunci am înțeles cât de multe simți și cât de multe-mi zici… Și am zâmbit.

Merită să taci doar dacă îmi spui tot în liniște-i perfect.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s