Unic

Nu știu cât de normali suntem în unicitatea noastră și dacă deosebirea e o normalitate unică. 

pinterest.com
pinterest.com

Toți avem acel ceva, toți suntem cu steaua noastră, toți avem defecte, cu toții suntem perfecți. Întrebarea mare în această lume este: suntem deosebiți sau normali? Cine stabilește asta? Cine stabilește cât de normală e normalitatea, sau cât de deosebită e deosebirea? Cine stabilește cine ia podiumul în perfecțiune și cine cade în groapa defectelor? De ce am fi noi, eu și tu mai diferiți decât ei, restul?

Toți suntem potriviți, disproporționați, perfecți, blonzi, bruneți, înalți, scunzi, toți suntem diferiți, deci toți suntem unici – deosebiți. Toți vorbim, toți mâncăm, toți respirăm, toți suntem normali. Toți avem defecte, toți calități. De ce ne-am diferenția cu ceva? De ce am fac deosebiri? De de „eu” aș fi mai bun ca „el” sau „ea” e mai frumoasă ca „ea”? Păi, pentru că ăsta e defectul nostru! Suntem niște dereglați, care în loc să ne reglăm noi în relațiile cu cei de lângă noi, noi ne construim podiumuiri și tronuri imaginare, prin care „tu” esti mai deștept ca „tu”.

Tocmai pentru că suntem diferiți, suntem unici, tocmai pentru că avem defecte, că nu-l putem zice pe „r” chiar bine, sau că nu avem părul cel mai des suntem deosebiți. Toți suntem frumoși.

Cel mai important e să fim conștienți că suntem toți oameni

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s