Sânge stricat

Am încercat să donez sânge ca să-mi schimb sângele din mine. Am vrut să pun sirop de zmeură, dar nu cred că-mi funcționa inima. 

sursa foto: pinterest.com
sursa foto: pinterest.com

Mi-am dat seama însă, târziu, după tăieturi și mușcături că sângele din vene mă definește precum definesc eu o structură cu umbră pe lumea asta. Eu sunt sângele ce-mi curge prin mine și uneori sângele meu e stricat. Și nu-mi pasă, că știu să beau soare și apă de rouă să curăț patologia sângelui meu…

Dar, câteodată vine unul și altul ce-ncearcă să curețe ei sângele din mine, fără să le cer asta și nu-mi explic de ce ar vrea cineva să-mi înlocuiască sângele cu un altul. Nu-mi explic și nu pot explica.

În vara asta o să-mi cumpăr seringi noi, albe, nesigilate, speciale. Să pot să bag acul în flori și soare, în munți și văi și să-mi bag acul printre coase în inima, să-i dau inimii să mănânce. Dar să nu-l schimb, nu, să-i dozez dozele necesare de frumusețe. Sper să nu se schimbe sângele-n aer sau în apă, sper doar.

Am multe povești scrise cu sânge, cu lacrimi de sânge, cu sânge-n cerneală și nici una nu sună bine. Poate e de vină sângele meu, nu-mi pasă.

 

Anunțuri

2 gânduri despre “Sânge stricat

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s