Crăițe de toamnă

Crăițele cu păr de aur și mătase stau pitite în cerurile tulburi ale unei luni de toamnă rece.

pinterest.com
pinterest.com

Stau la umbra unor gânduri de ele știute doar și cântă despre fulgii de zăpadă ce au să vină. Cântă pe note înalte, iar cântecele lor sunt purtate până la urechile celor mici și ele înroșesc la auzul acestor note.

Crăițele pitite în ceruri poartă în cârcă sfârșituri și vise reci ce trec după un ceai cald cu miros de iasomie. Sunt niște păcătoase ce speră să trăiască în vară și să cânte despre frunze verzi și valuri calde. Dar se nasc în septembrie, iar în octombrie sunt deja mari. Și scuipă câteodată din înaltul îndepărtat peste pământul ce-l vor rece precum sunt ele. Și cântă despre frunze galbene și roșii și despre nori să-i cheme tot mai des.

N-am auzit demult crăițe cum sunt azi, au un dar aparte de a te îneca în frumusețea tomnatică din jur. Te poartă alene pe râuri de vânt rece și te-nchid în dormitoare calde cu paturi mari și albe de unde n-ai mai vrea să ieși. N-am auzit nici vara vreo crăiță deci cred tot mai mult că ele sunt doar „de toamnă”.

Crăițele sunt reci.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s