N-am și n-ai

Am impresia de multe ori că se termină timpul. 

Crezi mereu că ai timp, că vei face… și amâni pentru „mai târziu” lucruri ce ar trebui făcute acum. Chiar acum. Mai târziu e prea târziu, de cele mai multe ori. 

Nu avem timp, să știi. Nu avem timp să trăim din cauză că suntem mult prea ocupați. Nu avem timp să ne strângem părinții în brațe , să facem lucruri noi, să plecăm spre necunoscut, să zâmbim unui necunoscut, să ne lăsăm purtați de val. Și pierdem mai mult decât ne-am imagina. Pierdem secunde prețioase ce ar putea deveni amintiri veritabile. Și cu ce rămânem până la urmă? Cu amintirile! Și uităm să le facem. Uităm să trăim așa încât fiecare respirație să fie entuziasmată. 

Păcat. Păcat de noi. Aveam potențial, majoritatea.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s