1849.

Unele locuri sunt pur și simplu atât de frumoase încât nu e nevoie să le descrii. Așa se întâmplă și cu vârful Bihoru, cel mai înalt vârf din Munții Apuseni. Am ajuns aici din greșeală, sau de fapt ghidați după eolienele ce păreau cât un chibrit de la poalele vârfului, din stațiunea Arieșeni, dar care s-au arătat a fi imense de la câțiva metri distanță. Am zis să facem o oprire. Și ne-am oprit, precum părea timpul că stă acolo sus, preț de câteva zeci de minute. IMG_5311

„S-a unit cerul cu munții!” asta mi-am spus, când am coborât din mașină și am văzut în depărtare o mare de nori ce păreau a construi un ocean de un albastru prea deschis pentru a fi aievea. Preț de câteva clipe nu am văzut nimic altceva decât imensitatea ce ne înconjura. Valea Arieșului undeva în dreapta și județul Bihor, la zeci de kilometri depărtare. șters parcă de pe hartă, văzându-se sub un nor de ceață și de fum. Totuși păream mai aproape de ceva, de cer.

Clipele astea petrecute pe iarba moale ce ne scufunda picioarele până aproape de glezne, aerul tare cu iz de frunze și norii desenați de un pictor inuman au întregit sentimentul de pace găsit acolo sus, la 1849 de metri altitudine.

IMG_5296

IMG_5297

E simplu de ajuns pe vârful Bihor. Din centrul stațiunii Arieșeni pe un drum forestier, practicabil cu orice tip de mașină, dar de preferat cu una off road, cam la 12 km distanță, ajungi chiar acolo unde vântul e stăpân.

 

 

Foto: Laura Goarnă, Dorin Galdău

 

Anunțuri

2 gânduri despre “1849.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s